O cale de 90 de secole

Locuitorii din acest sat mare si frumos, asezat intre dealuri pitoresti pe cursul de sus al riului Ciulucul de Mijloc, n-au dus niciodata dorul pestelui. Ei aduceau la tirgul din Valea lui Vlad nu numai cosuri cu struguri si fructe, putini cu brinza sau gavanoase cu miere, ci si lazi incarcate cu chiscari. Cele citeva lacuri din apropierea satului forfoteau de “peste cu chip de sarpe”, din care se faceau bucate delicioase. Chiscarii pluteau usor impotriva cursului apei, se ridicau pe riurile Cula si Ciuluc din baltile de la Orhei, Breanova si Ciocilteni tocmai in apele din podgoriile din preajma Cornestilor.

 

 

Satul e asezat de-a lungul  noii automagistrale Chisinau-Balti, supravegheat de un pisc falnic, incintator. La sud-est Chiscarenii coboara spre Iezarenii Vechi si Ciuciuienii printr-un lant admirabil de iazuri, la vest se margineste cu satul podgorean Taura Veche, la nord da mina peste coline cu Glinjenii.

Relieful deluros, cu bogate izvoare si tainuite fundaturi de codru, le-a servit stramosilor drept scut de aparare si cetate verde. Prin aceste hatisuri  nu totdeauna riscau sa-si faca drum nici hoardele nomadeale lui Batii, nici tatarii nohai lacomi de prada, nici puhoaiele de otomani.

Primii oameni s-au stabilit aici cu traiul acum mai bine de 9000 de ani, in epoca preistorica numita mezolitic. Mai tirziu oamenii au incercat sa formeze sate.  Toate localitatile stravechi au fost parasite, unele din cauza nomazilor de cimpie, care se napusteau incoace la pradat, altele din diverse cauze. S-au pastrat pina in prezent numai vetrele stramosesti si mormintele celor cazuti in lupta cu bastinasii, insemnate cu movile mari de pamint. In apropierea Chiscarenilor exista 11 movile, unele cu caracter funerar, altele inaltate de stramosii nostri in urma unor victorii aspura dusmanilor sau in scopuri de semnalizare.