Satul  Chișcăreni

Satul

din care eu vin

are un nume rar,

coborât din poveste.

Acolo, în satul

în care trăiesc,

femeile sunt flori

şi zâmbesc către soare ;

bărbaţii au chip dârz

trudesc pe ogor

iar bătrânii sfătoşi,

în nopţi târzii,

leagănă vise zburdalnice

şi nepoţi.

Acolo, în satul

din care eu vin,

veşnicia este la ea acasă :

Biserica smerită rugă înalţă spre cer,

iar clopotul vechi,

cu dangăt domol

te cheamă către Dumnezeu.

Cu sufletul însetat,

plin de-ntrebări şi nelinişti,

pornesc către zările lumii ;

oriunde m-aş duce,

satul copilăriei mă însoţeşte

ca un înger păzitor.

Aş vrea să mă-ntorc,

cândva peste ani,

în satul din vale,

în frumosul meu sat natal,

aducându-i în dar,

înşirate,

ca-ntr-o salbă de nestemate,

descifrate,

tainele omenirii

toate.

Imn satului Chişcăreni

1.Vatră strămoşeasca, ţarină strabună

Din adînc de veacuri porţi pe cap cunună

Domnul mi ţi-a pus-o pentru veşnicii

Să primeşti la sînu-ţi pe ai tăi copii.

Ai trecut prin toate – foame şi război,

Fruntea na-i plecat-o, vatră de eroi,

Scris ţi-a fost de Domnul să ai copii frumoşi,

Ne-ntrecuţi la muncă, buni, mărinimoşi.

Refren:

Chişcăreni , Chişcăreni, satul meu cel drag

Ca un bun părinte ne aştepţi în prag,

Să venim acasă şi pe înserat

La focul din vatră să mai stăm la sfat.

2. Să ne ierţi, prebunule, dacă ţi-am greşit,

Şi în zile sfinte nu te-am primenit.

Am plecat de acasă spre zări mai senine,

Dar cu al nostru suflet am fost lîngă tine.

Privesc sus la ceruri, soarele zîmbeşte,

Raza-i de lumină satu-mi încălzeşte,

E speranţa noastră să fie o floare,

Ce-adnună copiii la o horă mare.

Versuri – Raisa Pupăză

Muzică – Sofronie Pupăză

Sursa: www.chiscareni.md

Satul e asezat de-a lungul  noii automagistrale Chisinau-Balti, supravegheat de un pisc falnic, incintator. La sud-est Chiscarenii coboara spre Iezarenii Vechi si Ciuciuienii printr-un lant admirabil de iazuri, la vest se margineste cu satul podgorean Taura Veche, la nord da mina peste coline cu Glinjenii.

Relieful deluros, cu bogate izvoare si tainuite fundaturi de codru, le-a servit stramosilor drept scut de aparare si cetate verde. Prin aceste hatisuri  nu totdeauna riscau sa-si faca drum nici hoardele nomadeale lui Batii, nici tatarii nohai lacomi de prada, nici puhoaiele de otomani.

Primii oameni s-au stabilit aici cu traiul acum mai bine de 9000 de ani, in epoca preistorica numita mezolitic. Mai tirziu oamenii au incercat sa formeze sate.  Toate localitatile stravechi au fost parasite, unele din cauza nomazilor de cimpie, care se napusteau incoace la pradat, altele din diverse cauze. S-au pastrat pina in prezent numai vetrele stramosesti si mormintele celor cazuti in lupta cu bastinasii, insemnate cu movile mari de pamint. In apropierea Chiscarenilor exista 11 movile, unele cu caracter funerar, altele inaltate de stramosii nostri in urma unor victorii aspura dusmanilor sau in scopuri de semnalizare.

 

 

 

Comuna dispune de un Liceu , un gimnaziu rus, un Centru de creatie si agrement , 1 camin  cultural , 2 biserici, 2 biblioteci publice, un centru de sanatate, 3 gradinite de copii,  o scoala sportiva, un oficiu postal, o filiala a Bancii de Economii, un stadion si o gradina publica, 12 lacuri.

Agentul economic de baza la Chiscareni e societatea cu raspundere limitata “Rosiori-Lux”, o gospodarie mare, bogata si prospera, condusa ani in sir de eruditul agronom Nicolae Moraru, care colaboreaza fructuos cu savantii de la ASP “Selectia” din Balti, cu parteneri din SUA, Germania, Franta, Romania. Se bucura de reputatie mesterii populari, formatiile folclorice, clubul sportiv “Olimpia”. Aici traiesc in buna intelegere oameni de diferite etnii.